John Lydon despre reuniunea Public Image LTD., de ce ”A vota pentru Romney înseamnă să fii complet idiot!” – interviu exclusiv pentru Diffuser.fm, de Shauna Farnell

Publicat pe 1 octombrie 2012 pe http://diffuser.fm/john-lydon-public-image-ltd-2012-interview/

John Lydon, aka Johnny Rotten, rămâne fidel declarației făcute în 1978 după ce a creat grupul post-punk Public Image Ltd.: ”Nu voi fi proprietatea nimănui.” Grupul a lansat în mai anul acesta ”This Is PiL”, primul lor album în 20 de ani, la propria casă de discuri și fostul vocal și simbol punk al grupului Sex Pistols este hotărât să rămână independent.

Odată terminat turneul european de promovare a noului album, Lydon și colegii săi din PiL, Scott Firth, Lu Edmonds și Bruce Smith, pornesc săptămâna aceasta într-un turneu amplu în America de Nord. În acest interviu acordat de acasă din Londra pentru Diffuser.fm, Lydon vorbește despre muzică, politică (”A vota pentru Romney înseamnă să fii complet idiot!”) și despre legătura strânsă cu copii săi. La 56 de ani se dovedește a fi ”anything but rotten”.

Cu acest nou album, PiL continuă de unde s-a oprit în 1992?

Concertăm continuu de doi ani, în special în Europa. Am avut câteva concerte anul trecut și în State. Dar trebuie să continuăm, pentru că nu ne considerăm în mod special o trupă englezească. Bateristul nostru este american. Eu trăiesc în California. Lu trăiește în Siberia și basistul este scoțian. Venim din medii extrem de diferite și cred că asta deschide muzica și lasă loc experimentării.

Cred că este extraordinar să poți cânta din nou cântece noi …

Da, dar nu am primit nici un fel de sprijin de la vreo casă de discuri. Am creat propria noastră casă de discuri și am mers direct la distribuitori pentru că industria este foarte, foarte împotriva noilor idei. A fost întodeauna. Acum peste 30 de ani, când am început PiL, a fost incredibil de greu să atrag atenția caselor de discuri către acest gen de muzică, și încă este. Și, oh da, le place enorm să semneze cu trupe care răspândesc stilul pe care l-am creat noi. Este incredibil când  ascult, să zicem, topurile primelor 30 de piese din ultimii 30 de ani, cât de mult din filozofia PiL predomină efectiv în cultura pop.

Fiind conștient de provocările și obstacolele promovării independente, ești sigur că vrei să continui în acest mod?

Da, pentru că ce am dorit să facem a fost să înregistrăm albumul cu un sunet pe cât de posibil live, atât cât ar fi fost posibil într-un studio de înregistrări. Așa că am inchiriat un hambar, care a fost spațiu de repetiții undeva la țară.

Hambarul lui Steve Winwood, nu-i așa?

Da, un loc frumos și foarte confortabil … dacă-ti plac oile. Erau vreo 20 de mii în jurul clădirii.

L-ați găsit prin Scott?

De fapt, nu a fost prin Scott. L-am găsit printr-un manager de turneu care lucrează și cu noi. Trebuie să ştii că în industria muzicală, noi artiștii, sau cum vrei să ne numești, ne cunoaștem între noi într-un fel sau altul. Legăturile există. Una din primele case pe care le-am cumpărat când am avut bani a fost a lui Steve Winwood. Am fost foarte fericit să-l pot acuza ca este un proprietar incomod (râde).

Cum este să calătorești aşa de des între Marea Britanie și SUA?

Durata zborului e una, dar să ai de a face cu oamenii de la graniţă când intri sau ieși din țară e o nebunie. Încă există o suspiciune în ceea ce priveşte persoana mea și motivele călătoriilor mele. Indiferent ce, se pare că nu-s binevenit pe niciunde.

Te-ai gândit să-ți schimbi tunsoarea și să porți mustaţă falsă?

Ascultă, eu sunt John. Indiferent de ceea ce fac, voi fi mereu John, ok? Lucrez cu ce mi-au dat părinții mei.

Deja ai trecut prin procesul de a deveni cetățean american …

Oh, da. Dar asta nu face lucrurile mai simple. Sunt suspectat de activități politice. Eu sunt foarte deschis în ceea ce priveşte ideile mele despre politică, și nu cred deloc în nici un partid politic, în nici unul.

Ce importantă crezi ca are faptul că turneul se petrece în timpul perioadei electorale?

Îmi convine de fapt. Îmi dă posibilitatea de a spune [râde]: ”A vota pentru Romney înseamnă să fii complet idiot! Nu puteţi susţine bogătașii, în nici unul din aspectele vieţii. Totul se întoarce mereu împotriva voastră.”

Cred că va trebui să caut azil în alta parte daca Romney este ales.

E trist să spui asta. Dar nu eşti singura, să ştii. Am vorbit cu mulți jurnaliști americani care simt la fel. Dar nimeni nu pare să facă nimic în legătura cu așa o problemă iminentă la orizont – bigotismul și valori false de familie și întreaga agendă republicană. E foarte periculos pentru noi, cei care doresc să trăiască în lumea modernă. Cred că putem considera că alegătorii republicani ii vor vota mereu pe republicani, indiferent ce, doar ca necunoștința de cauza crează problemele. Și, totuşi, ce ar fi atat de greu de înțeles? Un om putred de bogat iți spune ție ca ai ajuns la fundul sacului.

Ai avut concerte cu biletele vândute complet și ai cântat la festivaluri mari în această vară. Cum a fost primit noul album?

Mereu cu reacţii uimitor de pozitive, fără excepţie. Ceea ce este îmbucurător, pentru că ceea ce facem noi este foarte complicat și dificil, din cauza modul în care o facem. Suntem în afara ordinii actuale. Nu avem o casa de discuri mare care sa ne susțină. N-am avut niciodată. Dar în condiţiile actuale când banii sunt puțini, este foarte, foarte dificil, într-adevăr. Să încerci să găsești promotori care să susțină o acţiune independentă ca a noastră, este împotriva modelului actual de afaceri. Și de aici, toate. Practic am de-a face cu oameni ca Romney peste tot.

Deci, ce sa întâmplat cu Virgin Records (casa de discuri cu care a lucrat îndelung PiL) și de ce această pauză de 20 de ani?

Virgin Records a dispărut încet dar sigur. Nu numai ea ci și alte case de discuri. Şefii de departamente au fost înlocuiți aşa că mi-am pierdut toate contactele și apoi m-au redirecționat către departamentul contabil unde am fost ţinut continuu în datorii.  Ceea ce însemna că, până când nu se recuperau din vânzările de discuri, avansurile pe care credeau ei ca mi le-au dat, nu aveau de gând să facă un nou disc sau să-mi permită să înregistrez. E un paradox din care nu se poate ieşi. Înveți să ai răbdare. Deci, încet-încet, a trebuit să-mi revin, să strâng bani de ici de colo și să lupt cu aceste probleme extraordinare.

E păcat, deoarece PiL era într-un moment culminant …

Da, și ne-au deconectat. S-a dărâmat totul în jur atunci… Vezi tu, au existat promisiuni când am făcut reuniunea Sex Pistols în 1996. Au fost promisiuni dacă susţin turneul acesta, ei vor susţine ulterior PiL. Ei bine, l-am făcut, și nu s-a respectat nici una din  promisiunile făcute. M-au uscat. Și de aceea nu va mai fi niciodată nici o reuniune Sex Pistols.

Re-editarea lui ”Never Mind the Bollocks”  …

E frumos că Universal re-editează vechiul Pistols. N-am nici o problemă cu asta. Dar mă regăsesc în competiție cu mine însumi. Eu sunt noul PiL. Pe care-l vrei, pe fostul sau pe actualul John?

Oamenilor le place să trăiască în trecut …

A fost întotdeauna cazul cu PiL. Oamenilor le este necesara o lungă perioadă de timp pentru a se întelege ce facem.

Când ai făcut reuniunea, din lista lungî a componențelor PiL de-a lungul timpului, i-ai ales pe Bruce și Lu …

Sunt favoriți mei. Ne cunoaştem atât de bine. Alegerea lor a fost evidentă și pentru ei și pentru mine, au stat cel mai mult în oricare din componențele PiL.

Cât de mult contribui la instrumentaţia pieselor?

Oricat, oricum – participăm toţi la comun. Ne gândim foarte bine la ceea ce facem…. discutăm îndelung. Totul este foarte bine chibzuit. Cuvintele trebuie să se potrivească cu muzica. Terenul trebuie să fie foarte bine adaptat emoţiilor pe care încercăm să le transmitem. Subiectele sunt extrem de relevante în fiecare din piese.  Lucrurile evoluează în jurul acestor valori. E ca în pictura, știi? Trebuie să ai un furnizor bun de vopsea.

”This Is PiL” are și câteva piese evident conceptuale, dar apoi dai peste ceva ca ”Deeper Water” care este complet emoțional

Da, este adevărat. Eu și Lu suntem legaţi de acest subiect din extrem de multe motive, dar, pe scurt, Lu vine dintr-un mediu și dintr-o familie de amirali, marinari și navigatori. A fost o modalitate bună de a explica felul în care ne împotrivim opresiunii și mediocrității și cum folosim apa și marea ca agent de curățare.

Ce rol joaca pe disc fascinația ta pentru Războiul Civil?

Este în ” Out of the Woods”, un cântec scris din punctul de vedere al sudiştilor de culoare.  M-am pus în acea ipostază, cum a fost pentru un afro-american să se ofere voluntar și am aflat că multe din faptele istorice au fost prezentate incorect în ceea ce priveşte adevărata  raţiune a Războiului Civil. Exista un întreg context ce trebuie clarificat. Indiferent de rasă, credinţe și culoare, pentru mine, ești o ființă umană, și motivul pentru care faci ceea ce faci contează de fapt pentru mine. Am învățat din asta. Și despre asta este cântecul. E un experiment de poziționare în situaţia altcuiva și, prin urmare, de rezolvarea a unor conflicte interne proprii.

Pe discuri ca ”Second Edition” se pare că era mai mult vorba despre propria ta experienţă emoțională

E un proces de învățare, de viață. Și după cum te apropii de fiecare noua perioadă din viața ta, trebuie să te referi direct la aceasta. Sunt o ființă umană și sunt mereu în evoluție. Aceasta reprezintă darul vieții. Eu nu pot sa stau pe loc sau să mă imit. În concerte cântam piese din toata activitatea PiL. Dar, de fiecare data, melodiile preiau experiențe diferite, mereu datorită reacției și implicării publicului. Zona PiL sau un concert PiL reprezintă evenimentele pline de căldură.

Unul dintre cele mai memorabile concerte din viața mea a fost PiL la Red Rocks, Colorado, în 1989. Îţi amintești cumva de doua fete de 11 ani care ți-au cerut  autograf după concert?

Ah, ce drăguț din partea ta! (râde). Sunt sigur că am fost ireproşabil.

Da, chiar ai fost. Eu eram un pic emoţionată.

Nu, niciodată trebuie să-ți faci griji că-l saluţi pe Johnny. Johnny este foarte paşnic.

Citisem undeva că-ți plac copiii și asta îmi dăduse curaj

Mama mea a fost de multe ori bolnavă când eram tânăr și a trebuit să am grijă de fraţii mei, toţi mai mici decât mine. Să am grijă de copii e un lucru natural mie. Una din primele mele slujbe înainte de Sex Pistols a fost să am grijă de copii cu probleme.

Cum e sa fii părinte?

Gemenii au acum aproape 30 de ani și sper că i-am crescut bine. Au existat mereu copiii în viața mea, pentru ca ei reprezintă cel mai important aspect a fiinţei umane. Deși Nora și cu mine, nu putem avea copii noştri, din cauza unui accident din trecut, despre care nu prea vreau să vorbesc… dar sunt mereu copii în casă. Întotdeauna bineveniţi.

Cum arată demografic audiența PiL astăzi?

Variată. Este foarte variată. Nu vreau să văd – ceea ce s-a și întâmplat în turneul de reunire Pistols – primele 20 de rânduri purtând uniforme identice, toți îmbrăcați cum obişnuiam eu să mă îmbrac în 1977. Ce predicam eu este individualitatea și încă – îmi cer scuze pentru pauza lungă – reuşesc sa un individ u-nic. Publicul PiL, și sunt încântat să spun asta, este format din toate rasele, toate vârstele, de toate opiniile politice.

Sistemul de distribuție în muzică s-a schimbat foarte mult în ultimii 20 de ani. Ce crezi despre achiziţia în format electronic față de cumpăratul discului?

Eu sunt un cumpărător de discuri. Îmi place sentimentul pe care ți-l dă sentimentul ca ai o legătura personală cu o trupă și asta nu poţi obține decât cumpărând discul.

Ce înregistrări ai cumpărat recent?

Cumpăr în mod constant. Dar ultimele trei sau patru luni n-am mai dat atenţie, pentru că am fost atât de ocupat. Să conduci o afacere independentă 24 de ore pe zi – multitudinea de legi și problemele juridice când vrei sa faci muzică – sistemul nu te vrea. Nu am avut timp să cumpăr muzică în ultima vreme. Seara trecută am făcut o emisiune TV aici, în Anglia – Jools Holland – și au fost și The Beach Boys. A fost minunat să-i aud. A fost la fel ca un adevărat concert Beach Boys. Muse a fost în studio de asemenea. Mi-a plăcut că ne-am înțeles bine unii cu ceilalţi. A fost un compromis pentru mine, pentru că eram destul de răcit. Am fost puţin răguşit, răguşit ca un măgar. Dar am avut companie bună! [râde]

Poate că ar trebui să-ți faci un ceai pentru a preveni răgușeala pe viitor. Te voi lăsa acum să te întorci la făcut bagajul. A fost o onoare să vorbesc cu tine.

Fie ca drumurile noastre sa se întâlnească și fie ca toţi duşmanii să-ți rămână întodeauna în urmă. Pace.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s