Dave Grohl – Proiectul Sound City

Sound-City-e1335973761764Muzica funcționează pe imagine, marketing, rating-uri, mai nou „likes”, instrumente care, dacă sunt folosite după reţete bine puse la punct (și în continuă ameliorare, vezi cazul Lana Del Rey) aduc relativ repede un succes de proporţii, pe placul unei audiențe largi. Dar realitatea este publicul. Fără public nu exista artă.

Și dacă superficialitatea scenei muzicale se bazează mult pe un public needucat, perversitatea falsificării a ceea ce se numeşte underground, apare atunci când publicul este educat prost. A-ți asuma veleități de mentor sau mecena este o responsabilitate cu pericole aferente și nu degeaba spiritul acesta nu s-a lipit de personaje ca John Peel, John Lennon sau Frank Zappa. Rămâne doar să faci ce ştii mai bine, în armonie cu educaţia și experienţa ta, să-ți vezi de treabă cum se spune, fără a căuta demagogia succesului și a urma scurtături. Ceea ce mi se pare, nu mai puțin, o valoare în sine.

Anul trecut mi-a atras atenţia cel mai recent proiect al lui Dave Grohl. La 44 de ani, în spiritul sau entuziast și plin de recunoștință față de timpurile din care a plecat și cei de la care a invățat, s-a apucat de un documentar despre studiourile Sound City (din Van Nuys, Los Angeles, California) unde s-a inregistrat, printre alte peste 100 de discuri de aur și platină, Nevermind. Studioul s-a inchis în 2011.

Îmi place Dave Grohl pentru că este un tip serios, muncitor, cu bun-simț. Valori perimate, desuete și nepotrivite pentru o vedetă? Pe langă activitatea cu trupele sale (Nirvana, Foo Fighters, Them Crooked Vultures), a bătut pentru Killing Joke, Nine Inch Nails, David Bowie, The Prodigy, Slash, Iggy Pop, Juliette Lewis, Tom Petty and the Heartbreakers, Tenacious D sau Lemmy. În toate documentarele în care a apărut, vorbeşte simplu, onest și în termeni de laudă despre cei cu care a lucrat, niciodată cu teama de a-și admite recunoștința sau rolul de discipol.

În documentarul său, care urmează să iasă pe 31 ianuarie, a strâns laolaltă artiști care au înregistrat la Sound City, acoperind întreaga perioada de funcționare a studiourilor, din 1970. Pe 18 ianuarie în Salt Lake City a organizat primul concert pentru promovarea documentarului, în care a invitat sub numele de Sound City Players artişti ce apar în documentar sau au participat la coloana sonoră a acestuia: din Nirvana (Krist Novoselic și Pat Smear) și Foo Fighters (Taylor Hawkins, Nate Mendel, și Chris Shiflett), apoi John Fogerty (Creedence Clearwater Revival), Stevie Nicks (Fleetwood Mac), Rick Springfield, Alain Johannes (Queens of the Stone Age, Them Crooked Vultures), Rick Nielsen (Cheap Trick), Brad Wilk (Rage Against the Machine), Corey Taylor (Slipknot), Rami Jaffee (The Wallflowers), Lee Ving (Fear), Chris Goss (membru Master of Reality, Queens of the Stone Age și producător).

Dave face lucrurile ca la carte, dar coerența este cuvântul care-l defineşte cel mai bine. Un proiect bine pus la punct, dar, spre deosebire de orice alt eveniment din ultima vreme frumos susținut de presă, are concept, are substanţă, are calitate, are informaţie. E un tribut nesofisticat adus rădăcinilor. Fără agendă secretă. O conduită de urmat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s