Black Rebel Motorcycle Club @Ancienne Belgique, Bruxelles – 1 aprilie 2013

Black Rebel Motorcycle Club, grup al cărui nume este preluat din filmul The Wild One (1953, Marlon Brando), sunt un trio din San Francisco, California, format în 1998.

Peter Hayes este chitarist, membru fondator și liderul trupei. Înainte de a forma BRMC a făcut parte pentru scurt timp din The Brian Jonestown Massacre, apărând pe albumul acestora din 1997 – Give It Back!

Robert Been este prietenul din liceu al lui Peter și fiul lui Michael Been din The Call. Se întoarce în Belgia pentru prima dată după ce în 2010 își pierde tatăl la Hasselt în timpul fesivalului Pukkelpop, când acesta însoțea grupul în turneu ca inginer de sunet.

Actualul baterist este o de fapt o femeie. Din 2008, Leah Shapiro bate pentru BRMC și are și ea o legătura deosebită cu Belgia. Și-a făcut debutul în trupă acum 5 ani chiar pe scena Ancienne Belgique, locul de desfășurare a concertului lor de la Bruxelles, din 1 aprilie.

Au scos şapte albume: primul în 2001, ultimul anul acesta. Poate și de aceea descrierea jurnalistică a stilului lor foloseşte termenii anilor 2000: revival, ne-psyhedelic, neo-folk, iar la influente sunt citați Oasis, The Verve sau foste trupe ale unilor membri cum ar fi The Brian Jonestown Massacre. Concertul mi-a lăsat o altă impresie. Acea de rock’n roll.

BRMC

Foto: Mana Constantinescu

Majoritatea pieselor și le încep cu toate instrumentele împreună și în forță. O forță care aduce a Led Zeppelin și care se menține până la finalul lor, fără artificii de compoziţie sau repetiţii superficiale. În plus, reuşesc să țină publicul în formă fără să vorbească prea mult.

O altă caracteristică, pe care eu o apreciez în mod deosebit la concerte, este un setlist de peste două ore care dovedeşte o filozofie live ce depășește clar limita concertelor „marketizate” la 1 ora și 20 de minute, hai maxim și jumate cu bis cu tot.

Numai aceste doua elementele, plus o sală sold-out plină de fani, și te pot face să-ți schimbi părerea că BRMC ar fi un concert uşor sau de o ieşire la o bere într-o seară de week-end. Mi-a plăcut seriozitatea lor și complexitatea lor nepretenţioasă. Își respectă și-și prezintă influențele trecând de la rock, punk și alternativ la acustic, de la piese pline de emoţii întunecate la balade folk, ca intr-o excursie printr-un underground al muzicii americane de pretudindeni și de oricând.

Setlist-ul a fost următorul:

Let the Day Begin (The Call cover)
Rival
Red Eyes And Tears
Hate the Taste
Beat the Devil’s Tattoo
Whatever Happened to My Rock ‘n’ Roll
Ain’t No Easy Way
Berlin
666 Conducer
Love Burns
Returning
Mercy (Robert solo acoustic)
Devil’s Waitin’ (Peter solo acoustic)
Fire Walker
Teenage Disease
Conscience Killer
Windows
Lullaby
Funny Games
Six Barrel Shotgun
Spread Your Love

Bis:
Sell It
Lose Yourself

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s